Tratamente Odontale. Tratarea Cariilor Dentare pentru un zâmbet plin de încredere!
Cea mai frecventă problemă dentară este reprezentată de leziunile carioase.
Câte tipuri de carii dentare există?
Atunci când nu avem o igienă orală adecvată nu putem înlătura placa bacteriană și creăm un mediu favorabil apariției cariilor dentare.
Pentru a evita acest lucru, pe lângă o igienă orală la domiciliu realizată corect, recomandarea medicilor dentiști este de a urma un plan
de prevenție care include profilaxia dentară de două ori pe an și controlul periodic o dată la 6 luni sau în funcție de recomandarea medicului coordonator dedicat.
Aceste măsuri profilactice permit înlăturarea completă a plăcii bacteriene și a tartrului.
Tipuri de carii dentare:
Carii pe rădăcina dintelui (apar îndeosebi ca urmare a retracțiilor gingivale)
Carii pe suprafețele laterale ale dintelui
Carii ocluzale (apar pe suprafața de contact a dinților cu antagoniștii, în special în zona molarilor)
Carii interdentare
Carii secundare (apar la limita obturațiilor dentare deja executate)
Lăsate netratate, cariile evoluează, distrug smalțul dintelui ajungând la pulpa dentară și la nervi, cauzând distrugerea nervului, sau în cazurile cele mai complexe ducând chiar la pierderea dintelui.
1
Obturația coronară sau obturația directă (plomba)
Obturația dentară este un tratament de odontologie restauratoare folosit pentru a repara fracturi ale dintelui, carii dentare sau alte afecțiuni apărute pe suprafața dinților.
Se mai numesc obturații directe deoarece materialul de obturație este aplicat și modelat direct în cavitate.
Obturațiile fizionomice sunt realizate din materiale ce au aceeași culoare ca dintele natural.
Complicațiile produse dintelui în urma apariției unei carii pot afecta atât sănătatea cavității bucale, cât și aspectul estetic ale acesteia.
Caria dentară este un proces cronic distructiv al țesuturilor dure dentare și constituie, prin complicațiile sale, cea mai frecventă cauză a pierderii dinților.
Ea apare ca urmare a interacțiunii a 3 categorii de factori : FACTORUL MICROBIAN, FACTORUL ALIMENTAR, CALITATEA ȚESUTURILOR DENTARE și evoluează pe fondul factorului TIMP,
de la stadiul de carie simplă în smalț, la carie în dentină și până la afectarea organului pulpar (pulpita).
Obturații fizionomice din rășini compozite:
Materialul compozit utilizat în obturații dentare este format dintr-un amestec de rășini acrilice și particule de sticlă sau cuarț.
1. Avantajele obturațiilor fizionomice din rășini compozite:
• Avantajul estetic constă în faptul că nuanța compozitului poate fi foarte apropiată de cea a dintelui obturat.
• Materialul de obturație este lipit de dinte prin procedura de adeziune dentară, (sub protecția izolării cu digă) ceea ce îi conferă rezistența în timp.
• Permite prepararea unei cavități prin îndepărtarea unei cantități de material dentar mai mică decât în cazul obturațiilor de amalgam (oferă posibilitatea unui tratament conservativ).
• Rășinile compozite sunt un material versatil și pot fi folosite atât la obturații, cât și la alte tipuri de restaurații dentare.
• Compozitul poate fi utilizat atât anterior cât și pentru zona posterioară a cavității bucale.
• Obturațiile sunt realizate în cadrul unei singure programări la medicul stomatolog - materialul se întărește în câteva secunde.
• Cariile secundare (sub obturație) pot fi depistate mai ușor în cazul materialelor fizionomice.
• Este un material ușor de folosit de catre medicul stomatolog pentru reconstrucția dinților, de la cavități mici până la reconstrucția dentară pe mai multe suprafețe.
• Obturația din rășini compozite poate fi reparată.
2. Dezavantajele obturațiilor fizionomice din rășini compozite
• Materialele compozite sunt mai puțin rezistente la forțele masticatorii, față de amalgam.
• Materialul se poate păta dacă este expus o perioadă îndelungată la lichide închise la culoare și alimente cu pigmenți.
• Prețul obturațiilor din rășini compozite este mai ridicat decât al celor din amalgam.
• Atunci când bondingul se realizează inclusiv pe dentină, în timp există riscul ca obturația să își piardă sigilarea ermetică. Bondingul este un proces sensibil la prezența umezelii
- necesită izolare riguroasă.
• In cazuri foarte rare pot apărea reacții alergice - inflamație sau înroșire a gingiei.
• Materialul se așează în cavitate în straturi, ceea ce extinde timpul realizării obturației.
Obturatii fizionomice din ionomer de sticla (glassionomer):
Ionomerii de sticlă sunt alcătuiți din acizi acrilici și pudră de sticlă specială.
Aceștia sunt utilizați pentru obturații mici din zone fără presiune masticatorie ridicată, pentru obturații radiculare și pentru dinții de lapte.
Acest material eliberează fluor, fapt ce protejează dintele de alte leziuni carioase.
1. Avantajele obturațiilor din ionomer de sticlă:
• Aspectul estetic natural.
• Poate conține fluor - eliberarea acestuia previne formarea de noi carii.
• Țesutul dentar eliminat în prepararea cavității este minim.
• Obturațiile sunt realizate în cadrul unei singure ședințe - materialul se întărește în câteva secunde.
• Incidența reacțiilor alergice este foarte scăzută.
2. Dezavantajele obturațiilor din ionomer de sticlă:
• Rezistența la fracturi este scăzută și prin urmare poate fi folosit doar la obturații mici, pe suprafețe ne-ocluzale.
• Bondingul este un proces sensibil la prezența umezelii - necesită izolare riguroasă.
• Odată cu trecerea timpului materialul poate deveni un mediu prielnic pentru acumularea plăcii bacteriene.
• Materialul se poate păta dacă este expus o perioadă îndelungată la lichide închise la culoare și alimente cu pigmenți.
• Se poate disloca.
Obturatii fizionomice din rasini ionomerice:
Acest material de obturație este alcătuit din acizi acrilici, rășini acrilice și agregat de sticlă.
Rășinile ionomerice sunt utilizate pentru obturații mici, în special pe rădăcina dintelui.
1. Avantajele obturațiilor din rășini ionomerice:
• Acest material este mai translucid decât ionomerii de sticlă.
• Poate conține fluor și astfel preveni apariția viitoarelor leziuni carioase.
• Țesutul dentar eliminat în prepararea cavității este minim.
• Obturația poate fi mai rezistentă decât cea din ionomeri de sticlă, însă este mai puțin rezistentă decât rășinile compozite.
• Obturațiile sunt realizate în cadrul unei singure ședințe - materialul se întărește în câteva secunde.
• Incidența reacțiilor alergice este foarte scăzută.
2. Dezavantajele obturațiilor din rășini ionomerice
• Bondingul este un proces sensibil la prezența umezelii - necesită izolare riguroasă.
• Materialul se poate păta dacă este expus o perioadă îndelungată la lichide închise la culoare și alimente cu pigmenți.
• Nu este recomandat pentru suprafețele ocluzale la dinții permanenți.
• Se abrazează mai repede decât rășinile compozite și amalgamul.
2
Incrustații Dentare, variantă alternativă modernă pentru obturarea dinților. Obturații Albe din Porțelan, Create în Laborator
Alternative estetice și durabile sunt obturațiile indirecte sau incrustațiile (inlay, onlay) din materiale compozite sau din porțelan.
Aceste restaurații sunt realizate în laboratorul de tehnică dentară, după efectuarea amprentei, apoi sunt lipite de dinte prin tehnici adezive.
Incrustațiile dentare îți pot fi recomandate de către medicul dentist ca o variantă alternativă modernă, mai rezistentă și mai estetică pentru restaurarea dinților.
Deși au un cost mai ridicat comparativ cu cel al unei obturații, durabilitatea, rezistența și aspectul apropiat de cel al dintelui natural pot face din incrustațiile dentare o alternativă la obturațiile clasice, în anumite situații.
Porțelanul rămâne materialul preferat în cosmetica dentară datorită aspectului estetic, natural și datorită calităților sale: este durabil, rezistent și are un aspect foarte apropiat de cel
al structurilor dentare naturale. Incrustațiile sunt modelate astfel încât să se integreze cât mai natural cu dintele și cu dinții vecini.
După amprentare, se realizează în laborator micropiese din ceramică presată sau din materiale compozite.
Incrustatiile au proprietăți mecanice mai bune decât obturațiile, fiind indicate în special în cazul refacerii contactului dintre dinți.
Incrustatiile sunt cimentate cu adezivi speciali.
Incrustația onlay este o piesă de reconstrucție dentară care reface, spre deosebire de inlay, și un perete lateral vestibular sau
oral al dintelui și acoperă astfel 3-4 din cei 5 pereți ai dintelui.
Piesă de reconstrucție dentară onlay, numită și coroana dentară parțială, acoperă mare parte din suprafață de masticație a dintelui.
Un onlay este mai mare decât un inlay, similar cu coroana dentară, cu deosebirea că o coroana dentară acoperă întreg dintele.
De obicei sunt necesare cel puțin 2 ședințe de tratament: în prima ședință, medicul stomatolog pregătește cavitatea și ia amprenta pe care o trimite în laborator,
urmând ca in a doua ședință să se realizeze cimentarea incrustației.
Medicul îndepărtează întâi porțiunea afectată din dinte, apoi preia o amprentă optică, obține modelul dintelui, realizează contururi precise cu forma dintelui,
confecționează incrustația dentară cu ajutorul programului computerizat CAD CAM.
În final incrustațiile dentare se cimentează cu un adeziv special și va avea ca rezultat o obturație bine adaptată și discretă.
3
Tratamentul cariilor dentare cu gel enzimatic, fără instrumente rotative
Gelul enzimatic permite îndepărtarea țesutului cariat cu disconfort redus, în multe cazuri fără anestezie.
Este un gel care permite acționarea asupra dentinei infectate, însă fără a o afecta pe cea sănătoasă.
Produsul utilizat este certificat pentru uz stomatologic.
Zona care urmează a fi tratată este bine curățată.
Cavitatea, limba și obrajii sunt izolate cu tampoane de bumbac sau diga;
Medicul dentist aplică gelul enzimatic pe carie între 30 și 60 de secunde, până când cavitatea devine moale;
Dentina alterată este îndepărtată cu un instrument manual de tip excavator;
Cavitatea este curățată cu apă;
Se efectuează plomba de culoarea dintelui.
Poate fi utilizat la pacienți de diferite vârste, inclusiv copii, în funcție de evaluarea medicului;
De multe ori nu necesită anestezie locală sau instrumente rotative;
Nu sacrifică țesuturile sănătoase și acționează selectiv;
Conține papaină, o enzimă proteolitică cu proprietăți bactericide, bacteriostatice și antiinflamatoare;
Disconfortul este redus;
Prezintă certificat de non-toxicitate;
Este minim invaziv;
Prezintă o rezistență antibacteriană mai mare, cu o creștere a efectului antiseptic asupra țesutului;
Optimizează PH-ul pentru imobilizarea enzimei până când intră în contact cu țesutul necrotic;
După îndepărtarea țesutului degradat, cavitatea are o suprafață care facilitează aderența materialelor ce urmează a fi utilizate pentru umplere;
Poate fi o opțiune potrivită pentru pacienții anxioși.
